Fain îi onlain
Pe Fain m-au botezat cum au știut mai bine. Ba Omlețica, ba Omlețel, și dumnezeu mai știe cum mi-au mai zis când nu mă uitam. Pe Fain am cunoscut oameni pe care i-aș bate cu o cârpă udă, după care aș râde cu satisfacție, dar și oameni pe care-i citesc zilnic cu plăcere. Dar, hei, n-ar fi lumea lume, dacă n-ar exista oameni din toate categoriile. Cum să-i mai apreciezi pe unii dacă nu-ți arată alții comparația? Și-apoi, ,,nu știu alții cum sunt”, dar pe mine raiul mă plictisește teribil uneori.
Fain se întâmplă un pic diferit față de ceea ce știu oamenii când vine vorba de comunități blogăristice. Aici, ești cât de sincer vrei, aici nu te pune nimeni să-ți atașezi steluțe la înjurătură, dacă-ți vine vreuna pe limbă. Aici te ia Mircea la glumițe imediat ce-ai devenit un pic jenibil și rimezi cu penibil. Un fel de loc în care-ți trebuiesc ballz destul de lungi ca să le arzi peste ochi vreo câteva cu ele celor ce-ți pun inteligența la încercare. Un fel de ”were in the army now”, numai că pentru blogări.
Și ce-mi place este că articolele sclifosite și născătoare de păreri căscabile sunt trase prin țeapă. Și ce-mi place e că le reduce pofta marilor scriitori plictisitori de-a scrie. Da, știu, într-un fel sau altul, blogul e metoda fiecăruia de defulare a unor frustrări, idei, păreri, chestiuni. Un fel de Dear Diary, doar că la nivelul la care îți rupi file din jurnal și le strecori în cutiile poștale ale vecinilor tăi, apoi aștepți bătăi la ușă, cu ceva comentarii atașate. Când scrii pe blog, îți asumi și-asta. Că dacă nu-ți asumi, există oricând Microsoft Word. Ăla nu-i online. Ori te oftici că lumea nu te înțelege. Una din două.
Dar, Fain îi online, așa că lumea dă submit acolo a tot ceea ce cred ei că-i interesant prin veveveu. Fiecare după posibilitate și după categoria la care se încadrează, toate pe flux, cum s-ar zice. Filtrezi ce vrei și pac: articolele la tine pe monitor. Articole comentabile, articole memorabile, articole uitabile, articole de toate genurile. Se recomandă calitatea, dar cum totul e relativ prin greierul omului…
Am umblat pe multe comunități de gen până acum. Chiar și pe grupuri blogăristice feisbuchiste. După toate astea, tot ce pot spune cu mâna pe inimă e că măcar pe Fain se sinchisește cineva să-ți citească articolul. Că nu toată lumea îți așterne covor roș după, apăi, soarta! Cu toate astea, cel mai mare respect pe care-l poți oferi unui om care s-a chinuit să scrie niște chestii, este să i le citești. Că decizi după aia că nu-ți place ce-a scris, asta-i astă treabă și-i subiectivă.
Related posts:
Comments
Powered by Facebook Comments